Autor: Alin Timiş, elev în clasa a IX-a A, profil matematică- informatică

Sunt singură, sunt tristă şi mă gândesc la tine... Ma gândesc la cum ne-am întâlnit, eu somnoroasă şi răcită, ieşind cu emoţii din cealaltă cameră. Încă de atunci îmi bătea inima şi nu ştiam de ce.. Urma să te cunosc pe tine…Tu: băiat glumeţ, cu "figuri" şi pregătit oricând să ai ultima replică. Să-ţi amintesc cum eram îmbrăcată? Eu, trezită din somn, după râsetele si glumele unui "necunoscut", eram îmbrăcată într-o pijama roz cu floricele. Tu în blugii ăia negrii, un tricou negru şi o vestă albă de lână (era frig afară...doar eram în octombrie). Cum arătăm eu ? Caraghios: eram roşie la faţă si nu numai pentru că eram răcită, dar mai aveam şi emoţii ca nu cumva umbra băiatului acela să-mi "închidă gura" cu vreo replică faimoasă de-a lui. Cam asta a fost în prima seară... Au urmat apoi serile acelea minunate când aşteptam cu nerăbdare să apari. Mă tot uitam pe ceas, iar când auzeam că se aprinde întrerupătorul becuuil de pe hol începeam să tremur, iar inima îmi bătea aşa tare, încât simţeam că-mi iese din piept. Urmau partidele acelea de cărţi când ne furişăm privirea unul la celalalt şi ne zâmbeam pe ascuns. N-o să uit nici primul sărut...eram in bucătărie şi spălam vasele. Ne-am uitat unul în ochii celuilalt, iar tu m-ai sărutat uşor pe buze. nu-mi venea să cred. Nu ştiam dacă era vis sau realitate, căci până atunci doar visam cum ar fi ca buzele tale moi şi atât de bine conturate să le atingă pe ale mele. Fiecare atingere a ta mă făcea să plutesc. Mi se ridica părul doar când mana ta o mângâia pe a mea. Mai ştii cum stăteam ore în şir ascultând muzică?... Singura noastră comunicare erau mâinile, buzele îmbrăţişările fierbinţi. Când mă ţineai in braţe, orice gând dispărea. Mă simţeam atât de protejată, încât nimeni şi nimic nu mi-ar fi putut face vreun rău. Acum mă uit pe geam şi ştii ce văd? Balconul pe care într-o zi scria mare: TE IUBESC! Când m-ai sunat şi mi-ai spus să mă uit pe geam, ştiam că mă aştepta o surpriză, dar la mai mult decât un buchet de flori nu mă aşteptam. Mai aveam puţin şi leşinam când te-am văzut pe balcon făcându-mi o asemenea declaraţie de dragoste. În acea zi, de câte ori treceam pe lângă geam şi mă uitam, nu-mi venea să cred că era special dedicată mie. Îmi venea să sar, să urlu, să fac tumbe, iar apoi îmi venea să plâng de bucurie. O asemenea surpriză nici în cel mai frumos vis al meu nu primisem şi nici nu cred că voi primi vreodată. Nici nu ştiu cum să-mi exprim bucuria pe care o simţeam atunci şi pe care o simt şi acum, când îmi aduc aminte... Îţi mulţumesc! Îţi mulţumesc ca m-ai făcut să trăiesc cele mai frumoase momente din viaţa mea !