|
Autor: Liviu CAZANGIU
 Cu complexe, eşti sechestrat de ironie,
Prietenul perfid, balans explicit,
Perfuzie traumatizantă, globalizată,
Seducţia reflexiei sonorizată. Zodia ipocriziei amprentată veşnic,
Merg discipoli spre zona polară,
Dictatură avariată de iluzii,
Convulsie ecuatorială, mondială. Părăsiţi cenaclul neputincios,
Frecventaţi cosmosul în miniatură,
Hoţie asupra galaxiei hepatice,
Traumatizant, cui îi place? Incolor admitem pedagogia părintească,
Poate nu eşti canibal, îţi devorezi zilele,
Putem să vărsăm sânge,nu doar cerneală,
Cancer pe străzi, pendul sarcastic.
|
|
 Autor: Liviu CAZANGIU
Degenerăm existenţa unui vis,
Un compromis încins, respins,
Maleabil am jucat un rol,
Străpungem dansul ielelor.
Antipatic socializăm cu destinul,
Sedat de atâta melancolie,
Practic traversăm prin periferie,
Scoate o foaie de hârtie.
Impunem gradul de optimism,
Cu al meu ecou am făcut un compromis,
Ne zbatem asupra originilor,
Un cavou să îngroape toate viciile.
|
|
Autor: Alexandra MARINCAT Am încercat să aştern pe foaia asta
tot ce simt,
doar că mă împiedică
neputinţa cuvintelor mele
de a exprima ce vreau să scriu.
Mă dor palmele ce te-au creat,
şi pielea pe care ai atins-o,
mă dor ochii ce te-au contemplat
şi părul prin care te-ai jucat de-atâtea ori,
mă doare sângele ce-mi alergane
bun prin vene pentru tine,
şi timpul ce l-am investit m-apasă,
mă dor buzele ce te-au hrănit
şi inima ce mi-ai ucis,
mă dor şi clipele ce le trăiesc în lipsa ta,
mă dor privirile celor din jur,
şi întrebarile mă dor,
mă doare luna cu ochii trişti,
lumina soarelui mă îngheaţă ...
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 Următor > Sfârşit >>
|
|
Pagina 1 din 3 |
Poezie