|
Interviu cu scriitorul Bogdan Suceavă, realizat de Monica Grad
Bogdan Suceavă este matematician, romancier şi publicist român contemporan , „chiar unul redutabil, autor de articole polemice bine construite”( apud Liviu Antonesei). În prezent, este conferenţiar la California State University, din oraşul Fullerton, statul american California. Devine cunoscut pentru fermecătoarea carte de povestiri Bunicul s-a întors la franceză în 2003 (nominalizat la premiile Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti ) şi volumul de debut din anul precedent, Imperiul generalilor tîrzii şi alte istorii. Publică în 2004 un roman la editura Polirom, Venea din timpul diez, roman ce îi aduce o meritorie apreciere în lumea literară românească. În anul 2008 urmează romanul Vincent nemuritorul, despre care Liviu Antonesei afirmă că se constituie într-un „straniu roman s-f, fascinant prin ipoteza de lucru şi scris cu precizie de matematician, ceea ce autorul şi este ca formaţie academică.” Anul 2010 aduce cu sine publicarea la Polirom a noului roman Noaptea cînd cineva a murit pentru tine, o carte remarcabilă despre Revoluţia din 1989, carte ce aduce în prim plan un subiect ce nu este ridicat în ochii publicului cititor la meritata semnificaţie şi pe care scriitorul o marchează ca pe un adevărat punct de reper al generaţiei sale. Despre acest ultim roman şi câteva din temele ce nu ocolesc legătura literaturii cu realitatea, cu generaţia tânără- în acest sens e de menţionat şi tinereţea protagonistului romanului, înrolat la 19 ani într-o experienţă fără precedent – vorbeşte însuşi scriitorul în cele ce urmează.
Cum v-aţi apropiat de literatură? - Citind volumele din seria de Povești nemuritoare cu o pasiune pe care apoi am căutat-o și în alte cărți. Firește, nu am regăsit-o întotdeauna. După ce basmele nu m-au mai atras, am citit și recitit autori care produc dependență de jocurile imaginarului, precum Jules Verne, Karl May sau H.G. Wells. Când eram în clasa a VI-a, am citit Căpitanul Hatteras de patru ori, și probabil de atunci am rămas cu o pasiune aparte pentru istoriile din extremul nord. Apoi, ceva s-a schimbat: mi-am dat seama că literatura nu e doar un joc, ci că poate fi o formă supremă de exprimare a unor experiențe fundamentale sau a unor reflecții esențiale. Din liceu am început să citesc sistematic, încercând să acopăr complet unii autori; în clasa a IX-a citeam Lucian Blaga (paginile de memorialistică), Marin Preda și Zaharia Stancu, apoi lecturile mele s-au diversificat și au ieșit din câmpul literaturii române. În clasa a XI-a am ajuns la Franz Kafka, John Fowles și Mario Vargas Llosa, și fiecare dintre ei a reprezentat o uriașă descoperire. În vremea liceului nu m-au interesat decât fotbalul, literatura și matematica, desigur, în perioadele în care nu eram atât de îndrăgostit încât mă mai puteam gândi și la altceva.
|