Autor: Simina COMAN

Aventura conștiinței mele a început când primul fulg de nea mi-a atins palma cu delicatețe. Grăbită, am alergat spre casă pentru a-l pune într-o cutiuță specială, dar cât am atins pragul casei acesta dispăruse. Fața mi s-a umbrit de tristețe, iar ochii nu mai sclipeau a entuziasm. M-am așezat încet pe treptele reci și lucioase ademenită de un gând ce-mi dădea târcoale.
Ce suntem noi cu adevărat? ...Un simplu punct într-un Univers inegalabil… O pată ștearsă între atâtea mii și mii de culori… Niște fantome care s-au săturat să sperie, ci care aleargă toată ziua pentru nimic.
Ce suntem noi cu adevărat?... Ne naștem, trăim printre atâtea dureri și suferințe, iar apoi, încetul cu încetul ne topim fară urmă. De ce? Pentru că oricât ne dorim sa rezistăm, lumea va fi prea dificilă pentru forțele noastre. Oricât ne zbatem, devenim și noi asemenea unei străzi prăfuite călcată în picioare de ceilalți. De ce?... Pentru că nu mai licărește în noi lumina energiei și a bucuriei ca la început , când pentru prima oară am zărit albastrul imaculat al cerului sau, am auzit susurul lin al izvorului.

Pentru că toate acestea ni se vor părea normale; vom trece pe lângă ele ignorându-le, fără să apreciem ceea ce merită cu adevărat ci ocupându-ne cu noi tehnologii ce ne fac să uităm , puțin câte puțin de noi,de egoul nostru si de tot ce avem mai bun.

Ce suntem noi?... Umbre apăsate de greutăți ce dispar odată cu întunericul.